GENERALII DE ARMATĂ. STUDIUL DE CAZ.

Motivare

În ultima perioadă a circulat o listă cu 68 de generali de armată care ar fi fost avansaţi în perioada 1941-2011. Am verificat această listă şi am constata că este incompletă. De fapt în această perioadă au fost avansaţi la gradul de general de armată (amirali şi chestori generali) un număr de 77 militari.

Am avut curiozitatea să verific biografiile acestor generali şi am descoperit cu uimire aspect inedite ale carierelor acestora, care sunt în concordanţă cu cerinţele perioadei în care aceştia au activat şi au fost avansaţi în grad. Am hotărît să realizez şi să fac publică o sinteză a acestor problem sensibile. Sunt conştient că demersul meu va deranja , dar m-am ghidat după aforismul lui Nicolae Iorga”Adevărul este ca apa rece, care face rău doar dinţilor stricaţi”. Sper că demersul meu onest va contribui cît de puţin la redarea prestigiului gradului de general.

Sinteza cuprinde mai multe episoade:

- Episodul 1. Regatul României. Ultimii generali adevăraţi


- Episodul 2 Perioada comunistă. Generalii cu origine sănătoasă.


- Episodul 3 Perioada postrevoluţionară


3.1 Generalii emanaţi


3.2 Generalii de carton

Motto:”Ofiţerul trebuie să fie sclavul onoarei şi datoriei militare”

Gen. I.C.Brătianu

Episodul 1  - Regatul României. Ultimii generali adevăraţi.

La începerea acţiunilor militare împotriva URSS, la 26 iunie 1941, în Armata Română, la 585.930 militari, nu exista decît un singur general de armată, Ion Antonescu (avansat la 5 februarie 1941). La aceiaşi dată comandantul armatei, Regele Mihai , deţinea gradul de mareşal (avansat la 10 mai 1941).Ulterior, la 21 august 1941 şi generalul Ion Antonescu va fi înaintat la gradul de mareşal.

Pe timpul campaniei din est la 18 iulie 1942 comandantul Armatei a III –a Petre Dumitrescu este avansat general de armată.

În toamna anului 1944, pe timpul campaniei împotriva Germaniei, la care Armata Română va participa cu efective de 336.334 militari, vor fi avansaţi generali de armată : Gheorghe Avramescu (comandantul Armatei a IV-A), Constantin Sănătescu(Prim- ministrul României), Gheorghe Mihail (Şeful Marelui Stat Major) şi Vasile Atanasiu (Comandantul Armatei I-a).

Ulterior, după terminarea războiului, pînă la abolirea monarhiei, vor mai fi avansaţi –

-în gradul de general de armată - Lascăr Mihail, comandantul Armatei a IV-a (30 noiembrie 1946) şi Racoviţă Mihail, comandantul Armatei I-a (1 aprilie 1946)

- în gradul de amiral –Bărbuneanu Petre, subsecretar de stat al Marinei în cadrul Ministerului de Război (8 iunie 1945).

În concluzie în perioada 21iunie 1941- 9 mai 1944 acţiunile Armatei Române pe frontul de est şi vest au fost conduse de doar 6 generali de armată.

Toţi cei 9 generali de armată au fost decoraţi cu Ordinul “Mihai Viteazu” , cel mai înalt ordin militar românesc, care se acorda pe timp de război pentru fapte de arme excepţionale în faţa inamicului.

Deasemenea toţi aceşti generali au participat pe parcursul unor cariere militare de excepţie, la campanile militare ale celui de al doilea război balcanic, ale primului şi celui de al doilea război mondial.Biografiile acestora sunt impresionante, spre exemplificare o prezint doar pe cea a generalului de armată Petre Dumitrescu (vezi anexa nr. 1).

Primul grad de general a fost obţinut la vîrste cuprinse între 47-51 ani, după 27- 30 ani de carieră militară, pe parcursul cărora au comandat plutoane, companii, batalioane, regimente sau au fost încadraţi pe funcţii echivalente( vezi anexa nr.2) . Trei dintre ei au îndeplinit funcţii de ataşaţi militari astfel: Ion Antonescu ( 1922-1924 la Paris şi 1924-1926 la Londra); Constantin Sănătescu ( 1928-1930 la Londra) şi Petre Dumitrescu (1930-1935 la Paris şi Bruxelles)

Cei 9 generali de corp de armată au fost avansaţi la gradul de generali de armată la vîrste cuprinse între 57 şi 64 ani, după 36- 43 ani de carieră militară, după ce au comandat brigăzi, divizii, corpuri de armată şi armate. La data avansării toţi erau în activitate. Din cauza implicării în politică Ion Antonescu (devenit conducător al statului la 6 septembrie 1940) şi Constantin Sănătescu (numit prim - ministru la 23 august 1944) nu au comandat eşalonul armată.

Acuzaţi că au făcut parte din “camarila” regelui Carol al II- lea, generalul Gheorghe Mihail şi contraamiralul Bărbuneanu Petre, la 6 septembrie 1940, au fost trecuţi în rezervă, ei fiind reactivaţi imediat după 23 august 1944.

Singurul general care va primi două stele într-un singur an este Gheorghe Mihail, care imediat după 23 august 1944 este avansat general de corp de armată, probabil compensaţie pentru anii cît a fost trecut în rezervă şi pentru sprijinul dat la reuşita loviturii de stat, iar în noiembrie 1944 este avansat general de armată.

Generalul de divizie Mihail Lascăr la 22 noiembrie 1942, după o rezistenţă eroică la Cotu Donului, a fost luat prizonier în U.R.S.S. În perioada 22 niembrie 1942 - 12 aprilie 1945,a fost prizonier de război ]n lagărele Kranogor, Suzdal, Ivanov şi Lagarul special nr. 48, rezervat generalilor.Contribuie la formarea Diviziei de voluntari “Horia, Cloșca și Crișan”, cu care se va reîntoarce în ţară în iulie 1945, fiind reîncadrat în armata română la 15 august 1945.

Toţi cei 9 generali de armată au fost percepuţi ca militari de o cinste şi corectitudine morală ireproşabile, după cariere în care au îndeplinit unele din cele mai importante funcţii în stat niciunul din ei neacumulînd averi considerabile. Exemplific doar cazul generalului de armată Constantin Sănătescu, care numit în funcţa de prim-ministru nu a vrut să primească decît solda de general, deşi leafa ce i s-ar fi cuvenit ar fi fost mult mai mare şi care, îndeplinind a doua funcţie în stat, mergea la cinematrograf cu tramvaiul, spre surprinderea bucureştenilor.

Soarta unora dintre aceşti generali, reprezentînd elita armatei române, va fi tragică.

Generalul de armată Gheorghe Avramescu va fi asasinat, la 3 martie 1945, de către agenţii NKVD, în condiţii neelucidate nici pînă astăzi.

Mareşalul Ion Antonescu, arestat la 23 august 1944, va fi judecat şi condamnat la moarte după un simulacru de proces, rămas în istorie sub denumirea de ”Procesul marii trădări naţionale”. Va fi executat la 1 iunie 1946 în curtea penitenciarului Jilava.

Generalul de armată Mihail Racoviţă, după ce acăzut în dizgraţia autorităţilor comuniste, va fi arestat la 2 iunie 1950 şi condamnat” la muncă silnică pe viaţă pentru crime de război”. Va muri în penitenciarul Sighet la 28 iunie 1954.

Generalul de armată Gheorghe Mihail, va fi arestat la 20 ianuarie 1948, fiind condamnat la 12 ani “ detenţie riguroasă pentru activitate intensă împotriva clasei muncitoare”. Va fi deţinut în penitenciarele Piteşti,Ocnele Mari,Sighet şi Jilava. Va fi eliberat înainte de termen la 10 octombrie 1957.

Generalul de armată Petre Dumitrescu,a fost acuzat imediat după 23 august 1944, alături de alţi generali, “pentru anumite deficienţe morale din care cauză armata a suferit pierderi dezastruoase”. La 15 mai 1946 va fi acuzat, alături de generalii Mociulschi şi Nicolae Dăscălescu,de” săvîrşirea unor crime de război” dar va fost achitat, datorita lipsei de consistenta a probelor.

Toate aceste drame s-au petrecut, din ordinul ocupanţilor sovietici, în cadrul operaţiunii de distrugere a corpului de elită al Armatei Române. Din păcate acţiunea sovieticilor a fost uşurată şi de o serie de militari români, care s-au adaptat din mers la noile condiţii politice. Printre ei, la loc de frunte se vor situa şi doi generali de armată.

Generalul de armată Mihail Racoviţă, în calitate de ministru de Război, în primul guvern instalat după 23 august 1944, va cere cercetarea generalilor Ilie Şteflea, Petre Dumitrescu, Ion Arbore şi va semna primele ordine de arestare a generalilor români. După doar trei ani, va fi arestat conform aceloraşi reguli stabilite cu acceptul său, nemaifiind util noilor conducători.

Generalul de armată Mihail Lascăr va fi mai norocos. Pe timpul alegerilor din anul 1946 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Comisiei electorale a armatei, contribuid din plin la fraudarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. Pentru acest merit va fi numit ministru al Apărării Naţionale. Şi-a implicat inclusiv soţia în acţiunea de politizare a armatei, aceasta, Maria General de Armată Mihail Lascăr, fiind aleasă “democratic” preşedinta Asociaţiei Soţiilor Militarilor Activi, controlată de partidul communist.

Aceşti militari - 1 mareşal, 7 generali de armată şi 1 amiral - reprezintă probabil ultimii generali adevăraţi ai Armatei Române. Cu ei se încheie tragic o perioadă glorioasă din istoria armatei române.

 Mai jos, de la stanga la dreapta: Mareşal Ion Antonescu, Gen. Gheorghe Avramescu, Gen. Petre Dumitrescu, Gen. Mihail Racoviţă, Gen.Mihail Lascăr , Gen. Vasile Atanasiu, Gen. Constantin Sănătescu, Amiral Petre Bărbuneanu, Gen. Gheorghe Mihail.

                                            Anexa nr.1

GENERAL DE ARMATĂ PETRE DUMITRESCU

Data naşterii        18 februarie 1882

Locul naşterii       Dobridor, judeţul Dolj

Data decesului      12 ianuarie 1950

Studii militare       Şcoala militară de artilerie şi geniu : 1901-1903

                               Şcoala superioară de război : 1911-1913

Grade militare       

• Sublocotenent- 1903 
• Locotenent-1906
• Căpitan- 1911
• Maior- 1916                                                
• Locotenent colonel - 1917
• Colonel - 1920                                                                                                            
• General de brigadă - 1930
• General de divizie - 1937                                    
• General de Corp de Armată  -1941 General de Armată – 1944
• Trecut în rezervă – 1944                                     

Funcţii  importante    

• Ataşat militar al României la Paris
• Ataşat militar al României la Bruxelles                                     
• Prim subşef al M.S.M                                     
• Comandant al Corpului I Armată                                     
• Inspector General al Artileriei                                                                       
• Comandant al Armatei I-a                                   
• Comandant al Armatei a III-a

  Războaie                                                  

• Al doilea război balcanic 
• Primul război mondial                                     
• Al doilea război mondial                                  

  Decoraţii                          

• Ordinul Mihai Viteazu clasa  a II-a- 1944
• Ordinul Mihai Viteazu clasa  a III-a- 1941                                
•  Frunze de stejar la Crucea de Cavaler a Crucii de Fier -1944                                         
• Crucea de Cavaler a Crucii de Fier- 1942

                                        

Anexa nr.2

Sinteza privind cariera militara a generalilor de armata din armata regala

Nrcrt	Nume	Anul nasterii	Promotia	Anul promovarii in gradul de general/ Varsta la promovare/ Ani de cariera	Anul promovarii in gradul de general de armata/ Varsta la promovare/ Ani de cariera	Observatii
1	ION ANTONESCU	1882	1904	1931 49 ani 27 ani de cariera	1941 59ani 37 ani de cariera
2	PETRE DUMITRESCU	1882	1903	1930 48 ani 27 ani de cariera	1942 60 ani 39 ani de cariera
3	GHEORGHE AVRAMESCU	1887	1908	1935 51 ani 27 ani de cariera	1944 60 ani 36 ani de cariera
4	GHEORGHE MIHAIL	1887	1907	1935 48 ani 28 ani de cariera	1944 57 ani 37 ani de cariera	In perioada 06.09.1940- 23.08.1944 Trecut in rezerva
5	VASILE ATANASIU	1886	1907	1935 48 ani 28 ani de cariera	1945 59 ani 38 ani de cariera
6	MIHAIL LASCAR	1889	1907	1939 50 ani 29 ani de cariera	1946 57 ani 36 ani de cariera	In perioada 22.11.1942- 12.04.1945 Prizonier in URSS
7	SANATESCU CONSTANTIN	1885	1907	1935 50 ani 28 ani de cariera	1944 59 ani 37 ani de cariera
8	RACOVITA MIHAIL	1889	1909	1936 47 ani 27 ani de cariera	1946 57 ani 37 ani de cariera
9	BARBUNEANU PETRE	1881	1902	1932 51 ani 30 ani de cariera	1945 64 ani 43 ani de cariera	In perioada 06.09.1940- 23.08.1944 Trecut in rezerva

Episodul 2 - Generalii cu origine sănătoasă.

                În perioada 30 decembrie 1947 – 22 decembrie 1989, sub conducerea PCR a fost creată armata de tip nou, armata populară. Efectivele acesteia au variat, funcţie de evoluţia situaţiei  internaţionale , între 138.000 militari, stabiliţi conform Tratatului de pace la sfîrşitul anului 1947 şi 320.000 militari în 1989. Organizarea, dotarea, instruirea, echiparea şi sistemul de selecţionare şi promovare a cadrelor, preluate de la armata sovietică, vor fi înlocuite treptat după 1958 revenindu-se la  tradiţiile armatei române. Dacă în perioada anilor 50 se considera că nu avem nevoie de o doctrină naţională, fiind suficientă cea sovietică, după 1968 a fost elaborată doctrină naţională de apărare, conform căreia fiecare cetăţean român, cu vîrsta cuprinsă între 18 şi 62 ani, participa în cadrul unor  structuri  specifice la apărarea ţării. Înzestrarea armatei a suferit o evoluţie pozitivă, în mod deosebit după 1968 cînd s-au pus bazele unei industrii naţionale de apărare, care a fost în măsură la nivelul anilor 80, să asigure în proporţie de aproximativ 75% din nevoile tuturor structurilor de apărare. Situaţia armatei s-a deteriorat  după 1980 din cauza fondurilor insuficiente alocate şi sporirii participării militarilor în economia naţională.

Pe parcursul celor 42 ani au fost patru constante ale politicii în domeniul de apărare:

• Subordonarea armatei  Partidului Comunist Român, prin intermediul unei structuri  centrale, (Inspectoratul General al Armatei pentru Educaţie, Cultură  şi Propagandă;  Direcţia Superioară Politică a Armatei; Consiliul Politic Superior al Armatei) şi al organizaţiilor de partid  existente la nivelul tuturor  structurile militare.

• Impunerea activiştilor de partid, atent selecţionaţi, la toate structurile militare.

• Utilizarea structurilor de contrainformaţii, aflate la înfiinţare în 1947 în subordinea MSt.M, ulterior trecute în 1950 în subordinea MAI, pentru ”verificarea  orientării comuniste a personalului militar şi civil al armatei”

• Înlocuirea corpului de cadre provenit din armata regală cu un corp de cadre cu o origine sănătoasă, devotat  partidului şi poporului.

În continuare mă voi referi doar la aspecte referitoare la  formarea  noului corp de cadre.

Din vechea armată sunt preluaţi, pentru oportunismul  şi utilitatea lor de moment  o serie de militari, aflaţi  permanent sub supraveghere, printre ei aflîndu-se şi  doi generali:

·         

        Constantin Vasiliu Răşcanu, căsătorit cu o rudă a  Anei Pauker, care avea un dosar privitor la speculaţii ilicite cu devize. A fost avansat la gradul de general de armată la 24 ianuarie 1948 , de către Gheorghe Gheorghiu Dej prentru următoarele fapte de arme:

-          a semnat la 28 mai 1945 ordinul Nr. 49151 prin care se ordona tuturor comandanţilor militari să participe la identificarea militarilor care au comis crime de război şi să îi pună la dispoziţia Tribunalului poporului

-          a  contribuit la fraudarea alegerilor din noiembrie 1946, avertizînd ofiţeri din colegiul Dolj, unde el însuşi a candidat, că ” daca unitatile lor nu vor vota in unanimitate lista BPD-ului, vor fi desfiintate, iar ei – imprastiati in toata”

-          a  pus la dispoziţia ocupanţilor sovietici arhiva Cabinetului Militar al mareşalului Antonescu, deşi înţelegerile cu aceştia nu prevedeau acest lucru.

·         Dumitru Dămăceanu, ca o recunoastere a  rolului important avut în pregătirea şi desfăşurarea  loviturii de stat  de la 23 august 1944 a fost răsplătit cu funcţii importante (ministru secretar de stat la MAI- 1944-1945,ministru secretar de stat la Preşedenţia Consiliului de Miniştri-1945-1947, ministru secretar de stat la Ministerul de Război – 19471949. După trecera în rezervă -1949- a fost degradat şi arestat. A fost  eliberat în 1959, cind va fi reabilitat şi  avansat  la gradul de general colonel în rezervă. Nicolae Ceauşescu îi va acorda gradul de general de armată în rezervă  la 19 august 1974.

Se va amplifica procesul de promovare în funcţii de mare răspundere a ofiţerilor proveniţi din cele două divizii de voluntari formate pe teritoriul URSS, aceştia fiind total devotaţi  celor cărora îşi datorau poziţiile ocupate. Doi dintre aceştia vor fi avansaţi la gradul de genral de armată

·          

             Iacob Teclu- avînd gradul de locotenent colonel  în 1942 cînd a fost luat prizonier , participă la înfiinţarea Diviziei de voluntari “Tudor Vladimirescu” în 1943 şi  este avansat colonel  în februarie 1944. Participă în calitate de şef de stat major şi commandant al acestei mari unităţi la campania antihitleristă , iar la terminarea războiului, în august 1945 primeşte prima stea de general. A îndeplinit  următoarele funcţii :  comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri- 26 iunie 1947 - 12 februarie 1948,  secretar general pentru Trupe al M.A.I. (ian. - mai 1948), subșef al M.St.M. (mai 1948 - august 1949, 1950 - 1952), şeful Direcției Pregătire de Luptă (1949-1950), comandant al Regiunii  a III-a Militară, cu sediul la Cluj(26 iunie 1947 - 12 februarie 1948),  comandant al Academiei Militare din București (1957-1965). În anul 1958 este avansat la gradul de general de armată de către Gheorghe Gheorghiu DEj.

·         

                 Ion Tutoveanu- În anul 1942 a fost lut prizonier avînd gradul de locotenent. Se înscrie în Divizia de voluntari “Tudor Vladimirescu” în 1943, participă la campania antihitleristă îndeplinind funcţiile de locţiitor comandant batalion, şef stat major de regiment şi operator în statul major al diviziei. Ulterior a urmat cursurile Școlii Superioare de Război (1946-1948), după care în anul 1949 a fost trimis la specializare la Academia Militară Superioară a Statului Major General din Uniunea Sovietică. În anul 1951, reîntors de la Moscova, este numit ca locțiitor al șefului Direcției Operații din Marele Stat Major și ulterior șeful acestei Direcții. În anul 1953 este avansat general  maior la vîrsta de 39 ani. În 1954 este numit  şef al Marelui Stat Major, funcţie pe care o va  deţine până în anul 1965. Este avansat la gradul de general de armată în 1964 de către Nicolae Ceauşescu. În perioada 1965-1981 îndeplineşte funcţia de comandant al Academiei Militare. Trece în retragere, la cerere, în anul 1981.

O figură aparte în rîndul celor care vor fi înaintaţi la gradul de general de armată o reprezintă Emil Bodnăraş. Avansat locotenent  în 1930,  după doi ani de activitate dezertează în URSS, unde va urma cursurile Şcolii superioare a serviciilor speciale sovietice. Revenit în România în anul 1935 este arestat şi condamnat la 10 ani închisoare pentru dezertare, fiind eliberat în 1942. Va face parte din conducerea PCR, jucînd un rol deosebit de important în lovitura de stat din 23 august 1944. Devine membru al CC al PCR, fiind  unul din cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Gheorghe Gheorghiu DEj. La  5 noiembrie 1947, Bodnăraș a fost numit în funcția de ministru al apărării, fiind avansat  direct la gradul de general-colonel. În anul 1951 va fi avansat la gradul de general de armată, la vîrsta de 47 ani. Aprobă  trimiterea  unui numâr însemnat de tineri militari devotaţi cauzei comunismului  la şcoli militare din URSS. În anul 1956 Emil Bodnăraș a fost însărcinat cu înăbușirea oricăror reacții de sprijin din partea românilor a revoluționarilor maghiari.

Leontin Sălăjan, ( Leon Szilagyi ), muncitor lăcătuş, membru al PCR din 1939, va devein membru al CC al PCR în  1948 . Este avansat direct general maior în anul 1949 la vîrsta de 37 ani.  În perioada 1950-1954 îndeplineşte funcţia de Şef al Marelui Stat Major, iar în perioada 1956-1966 pe cea de ministru al Forţelor Armate. Este avansat  la gradul de general de armată  în august 1959 de către Gheorghe Gheorghiu Dej. S-a remarcat în 1956 cînd împreună cu Emil Bodnăraş, Alexandru Drăghici şi Nicolae Ceauşescu  a f[cut parte din  Comandamentul Naţional  organizat pentru a împiedica o eventual revoltă de genul celei din Ungaria. A avut probleme cu consumul de băuturi alcoolice, care potrivit generalului Ion Ioniţă,  i-ar fi provocat moartea prematură.

  

Ion Ioniţă , tînărul mecanic al CFR Triaj Bucureşti, devenit activist de partid , este avansat direct locotenent  în 1948, prima funcţie fiind cea de instructor de tineret în Direcția Superioară Politică a Armatei (octombrie 1948 - mai 1950) .Referitor la activarea sa, Ion Ionniţă mărturisea peste ani cu sinceritate”nu ştiam nici să salut, nici pe cine să salut, nici cui să răspund la salut”  În perioada mai 1950- aprilie 1951, îndeplineşte funcţia de  șef al Secției de Propagandă în Comandamentul Trupelor de Tancuri, Blindate și Mecanizate (mai 1950 - aprilie 1951) . Urmează apoi cursurile Școlii serale de Partid de pe lângă Direcțiile Centrale ale M.F.A. (1951-1952), În paralel, îndeplinește funcția de locțiitor al șefului Direcție Cadre în M.F.A. (aprilie 1951 - septembrie 1952) și apoi pe cea de locțiitor politic al comandantului Regiunii a 3-a Militare (septembrie 1952 - ianuarie 1953). Își continuă pregătirea militară, absolvind un curs de comandanți și șefi de stat major de pe lângă Academia Militară (ianuarie - iunie 1953) și Academia Militară a Marelui Stat Major în U.R.S.S. (noiembrie 1956 - decembrie 1958). Ca urmare a pregătirii militare, este numit în funcțiile de membru în Consiliul Militar al Regiunii a 3-a Militare (mai - august 1953), șef al Direcției Cadre în M.F.A. (august 1953 - august 1954), locțiitor al șefului D.S.P.A. (august 1954 - iulie 1955) și membru în Consiliul Militar (iulie 1955 - februarie 1956).

Are o carieră militară uimitoare, pe parcursul a doar şapte ani  devenind general maior, la doar 31 ani.(vezi anexa nr.2)

În continuare îndeplineşte funcţii importante: comandant al Aviației Militare (februarie - noiembrie 1956), membru în Consiliul Militar (decembrie 1958 - noiembrie 1959),  comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene (octombrie 1959 - decembrie 1962), şef al M.St.M (decembrie 1962 - august 1966) şi ministru al Forţelor Armate (29 august 1966 - 16 iunie 1976). Între 1976 – 1982 este numit viceprim- ministru al Guvernului,iar în iunie 1982 este trecut în rezervă.

Se implică într-un complot împotriva lui Nicolae Ceauşescu, alături de alţi militari şi civili prosovietici. Va muri în condiţii suspecte în anul 1987.

Analizînd carierele elitei militare din perioada comunistă, reprezentată de cei 7 generali de armată (vezi anexa nr.1) putem trage următoarele concluzii:

·         Doar patru generali de armată erau activi cînd au fost avansaţi la acest grad (Iacob Teclu,Ion Tutoveanu,Ion Ioniţă şi Constantin Vasiliu Răşcanu), unul era în retragere (Dumitru Dămăceanu), iar ceilalţi doi (Emil Bodnăraş şi Leontin Sălăjan) aveau poziţii  nespecifice sistemului militar.

·         Niciunul dintre ei nu a comandat eşalonul armată.

·         Vîrsta de avansare la primul grad de general a variat între 31 şi 46 ani, iar la gradul de general de armată între 46 şi 74 ani.

·         Pentru singura dată în istoria Armatei Române un militar dezertor în URSS şi agent GRU dovedit este avansat în cel mai înalt grad , avînd acces la cele mai înalte demnităţi în statul român.

·         Generalul Ion Ioniţă, beneficiază de sistemul  de promovare bazat pe “pregătire profesională şi devotamentul faţă de popor”, a cărui regulă era anul şi gradul (în această perioadă au existat numeroase cazuri de ofiţeri care au  obţinut  două şi  chiar trei grade într-un singur an).

·         Lăcătuşi, mecanici, strungari, tinichigi, ospătari sau muncitori necalificaţi ajung în aceată perioadă în funcţii importante în armată, în condiţii normale ei neputînd spera la onoarea de a deveni ofiţeri.

·         Absolvirea liceului va fi o problemă dificil de rezolvat pentru cei care au beneficiat de acest sistem de promovare, o statistică la nivelul anului 1955 arătînd că 54,68% din ofiţeri aveau studii elementare terminate, iar 6,24% neterminate.

·         Avansarea la gradul de general a devenit din 1951 eminamente politică, ea presupunînd respectarea unui set de criterii , dintre  acestea fiind prioritare originea socială şi devotamentul faţă de partidul communist.

·         Cel puţin patru  din aceşti generali aveau legături  apropiate  cu URSS- Ion Ioniţă şi Ion Tutoveanu care au absolvit şcoli militare in URSS; Iacob Teclu-  fost comandant al  Divizia “Tudor Vladimirescu”;  Emil Bodnăraş, , care a fost permanent în legătură cu serviciile secrete sovietice, cărora le prezenta rapoarte regulate asupra activității tuturor liderilor comuniști români.

 

Anexa nr.1

Sinteză privind cariera militară a generalilor de armată din perioada

comunistă

Nrcrt	Nume	Anul nasterii	Pregatire generala	Promotie scoala militara	Anul promovarii in gradul de general/ Varsta la promovare/ Ani de cariera	Anul promovarii in gradul de general de armata/ Varsta la promovare/ Ani de cariera
1	EMIL BODNĂRAŞ	1904		1930	1947 Direct General Colonel 43 ani	1951 47 ani
2	LEONTIN SĂLĂJAN	1913	Lacatus mecanic		1950 Direct General Maior 37 ani	1959 46 ani
3	IACOB TECLU	1899		1917	1945 46 ani 28 ani de cariera	1958 59 ani 47 ani de cariera
4	ION TUTOVEANU	1914		1938	1953 39 ani 15 ani de cariera	1964 50 ani 26 ani de cariera
5	ION IONIŢĂ	1924	Mecanic	1948 Incadrat direct locote- nent	1955 32 ani 7 ani de cariera	1971 47 ani 23 ani de cariera
6	DUMITRU DĂMĂCEANU	1896		1916	1944 48 ani 28 ani de cariera	1974 78 ani
7	VASILIU RĂŞCANU CONSTANTIN	1887		1908	1939  52ani  31 ani de cariera	1948 61 ani 40 ani de cariera

                                                                                

Anexa nr.2

GENERAL DE ARMATĂ ION IONIŢĂ

Data naşterii        14 iunie 1924

Locul naşterii       Mătsari, judeţul Dîmboviţa

Data decesului      27 iulie 1987

Studii militare       Şcoala serală de partid de pe lîngă Direcţiile Centrale ale MFA(1951-1952)

                                      Curs de comandanţi şi şefii de stat major  de mari unităţi de pe lîngă Academia 

                                       Militară “I.V. Stalin” din Bucureşti

                                       Academia Militară Superioară “K.E.Voroşilov” (1956-1958)

Grade militare      Încadrat direct  locotenent- octombrie 1948

                                       Locotenent major- decembrie 1949                                     

                                       Căpitan- august 1950

                                       Maior-  aprilie 1951                                                                                     

                                       Locotenent colonel -  aprilie 1952

                                       Colonel – septembrie 1952

                                      General  maior – august 1955

                                      General  locotenent – martie 1961

                                      General  colonel  -1964

                                      General de Armată –mai  1971

                                       Trecut în rezervă – iunie 1982

Funcţii  importante    Instructor de tineret în Direcţia Superioară a Armatei(octombrie 1948 - mai       1950)

                                     Şef al Secției de Propagandă în Comandamentul Trupelor de Tancuri,         Blindate și Mecanizate (mai 1950 - aprilie 1951 )                                                                    

                                     Locțiitor al șefului Direcție Cadre în M.F.A. (aprilie 1951 - septembrie 1952)                                               

                                     Locțiitor politic al comandantului Regiunii a 3-a Militare (septembrie 1952 -      ianuarie 1953).

                               Membru în Consiliul Militar al Regiunii a 3-a Militare (mai - august 1953),

                                      Şef al Direcției Cadre în M.F.A. (august 1953 - august 1954),

                                      Locțiitor al șefului D.S.P.A. (august 1954 - iulie 1955)

                                      Membru în Consiliul Militar (iulie 1955 - februarie 1956).

                                       Comandant al Aviației Militare (februarie - noiembrie 1956),

                                 Membru în Consiliul Militar (decembrie 1958 - noiembrie 1959)

                                 Comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene (octombrie 1959 - decembrie 1962).

                                  Adjunct al ministrului apărării naționale(decembrie 1962- august 1966)

                                  Ministru al apărării naţionale (29 august 1966 - 16 iunie 1976)

                                         Viceprim-ministru al Guvernului (16 iunie 1976 - 20 mai 1982).

Funcţii politice               Membru supleant al CC al PCR (decembrie 1955 - iulie 1965

                                           Membru al Comitetului Central al PCR (1965-1984).

                                    Deputat în Marea Adunare Națională.( 1961-1985)

Decoraţii                     Erou al Muncii Socialiste

                                         Medalia de aur “Secera şi ciocanul”

                                         A 40-cea aniversare de la înfiinţarea  PCR

              

 Episodul 3 - Perioada postrevoluţionară

3.1Generalii emanaţi

În baza  dovezilor furnizate de cercetatorii români şi străini ai evenimetelor produse în România în decembrie 1989 se desprinde cu claritate  concluzia că atunci a avut loc o lovitură de stat, al cărui scop real a fost instalarea şi la Bucureşti a unui lider comunist reformator şi asigurarea menţinerii României în sfera de interese a URSS. Edificatoare în acest sens este  intervenţia  generalului Mihai Chiţac la TVR, pe 22 decembrie 1989, în jurul orei 14.15 care declara  că militarii vor “ sprijini actuala orientare politică din ţara noastră ”şi vor fi în măsură “ să dea o ripostă hotărîtă acelora care ar încerca să zdruncine noua orientare politică, socialist democratică în ţara noastră”.

Conducerea armatei va fi preluată de următoarele categorii de militari : complotiştii , cei cu acţiuni controversate  pe timpul  evenimentelor din decembrie 1989 şi cei care au beneficiat de avansarile  în grad şi funcţie specifice acestei perioade.

I. Complotiştii. 

Nucleul dur al complotului a fost reprezentat de foşti  generali, de regulă absolvenţi de studii în URSS, care au fost înlăturaţi din funcţii şi numiţi în diferite sectoare economice-  gen.col. Nicolae Militaru şi gen.lt.Vasile Ionel -  sau care erau încă activi - gen.lt.Gheorghe Logofătu, gen.mr.Marin Pancea, gen.lt.Nicolae Eftimescu, comandor Emil Cico Dumitrescu, col. Dumitru Penciuc.Toţi vor beneficia de avansări şi numiri în funcţii de decizie. Pe timpul desfăşurării evenimentelor vor fi activaţi şi promovaţi în funcţii următorii generali trecuţi în rezervă,  fiind suspectaţi de legături cu serviciile sovietice GRU sau  KGB - gen.lt. Paul Romano Cheler, gen.lt.Jean Moldoveanu, gen.lt.Marin Ghe. Bălteanu, gen.lt.Ioan Bucur Bordei, gen. mr.Liviu Traian Ciubancan,  gen.mr Ştefan Kostyal, gen. mr.Horia Opruţă, gen. mr.Dumitru Pletos, gen. mr.Gheorghe Constantin Popescu şi cam. Nicolae Ghe. Hîrjeu. La începutul anului 1990, o mare parte dintre  aceştia vor fi trecuţi din nou în rezervă,urmare a revoltei cadrelor din M.St.M. Din rîndul complotiştilor vor fi înaintaţi în gradul de general cu patru stele următorii:

-          Nicolae Militaru – Cel mai sinistru general al Armatei Române. S-a făcut vinovat de masacrele de la M.Ap.N.- unde au fost ucişi militari USLA comandaţi de lt. Col. Trosca -şi  de la Otopeni , unde au fost ucişi militari din trupele de securitate  şi de asasinarea generalilor Nuţă-Mihalea. A iniţiat acţiunea de avansare la excepţional  a peste 7.000 cadre,pe criterii clientelare, nespecifice sistemului militar, care va avea un efect dezastruos  pe termen lung asupra organismului militar.

-          Vasile Ionel – A fost acuzat în anul 1978 că a subminat economia naţională şi capacitatea de apărare favorizînd’’importul de tehnică de luptă de aviaţie din URSS, tehnică învechită moral” dar la un  preţ de achiziţie  ca al tehnicii de ultimă generaţie. Victor Atanasie Stănculescu a afirmat despre acesta că a fost “şeful rezidenţei KGB din România”  Ca secretar al CSAT, consilier prezidential pe probleme de aparare, a dat acordul politic al presedintiei pentru semnarea, in 1994, a intelegerii privind legatura telefonica directa Cotroceni-Kremlin („Firul rosu") .

-          Emil Cico Dumitrescu – la TVR, în ziua de 22 decembrie 1989, fără nici un drept a chemat unităţi din ţară să apere capitala.  În perioada 1996-2000, a fost cercetat pentru "subminarea puterii de stat" prin modul în care s-a implicat în mineriada din 13-15 iunie 1990.

-          Mihai Aron - La data de 30 decembrie 1989 a fost avansat la gradul de amiral, fiind numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. A fost eliberat din funcție la data de 12 aprilie 1990, după care a fost numit în funcția de consilier principal al ministrului la Grupul de consilieri al M.Ap.N. (12 aprilie - 2 mai 1990), apoi de președinte al Comisiei Superioare a M.Ap.N. (2 mai - 2 iulie 1990). Amiralul Mihai Aron a fost trecut în rezervă la data de 2 iulie 1990.

-          Paul Romano Cheler – A participat la complotul organizat în anul 1984 de generalul Ion Ioniţă. A fost reactivat în 28 decembrie 1989  îndeplinind următoarele funcţii: comandant al Diviziei 57 Tancuri, comandant al Armatei a II- A şi comandant al Armatei a IV-a.  El şi-a făcut cunoscute vederile naţionaliste, criticând reforma forţelor armate române conform criteriilor NATO, precum şi ideea reconcilierii româno-maghiare.

-          Dumitru Penciuc – Activat în decembrie 1989 va îndeplini funcţii importante în MI- şef stat major IPG, comandant al Trupelor de Pază şi Ordine din MAI, adjunct al ministrului şi şef de Stat Major al MI. A fost  învinuit în dosarul penal "Mineriada 13-15 iunie '90", sub acuzația de subminare a puterii de stat și instigare la lipsire de libertate. 

II. Militari cu acţiuni controversate pe timpul evenimentelor din decembrie 1989 

A.    Pe timpul represiunii din perioada 16-22 decembrie 1989

 

-          Vasile Milea –  Vinovat pentru tranformarea armatei în principal  forţă de represiune. A emis la 17 decembrie 1989 ora 13.30 ordinul în 14 puncte  prin care militarilor li se ordona să folosească armamentul din dotare împotriva demonstranţilor. A condus personal represiunea de la Intercontinental  în noaptea de 22 decembrie 1989. Pentru aceste fapte a fost avansat p.m. general cu patru stele şi declarat erou.

-          Victor Atanasie Stănculescu- Generalul fară onoare, care şi-a pus piciorul în ghips de frica lui Ceauşescu. Pentru activitatea de la Timişoara a fost condamnat la 15 ani închisoare. Vinovat  pentru  emiterea NT nr. 39 din 22 decembrie 1989, prin care ordona scoaterea din nou a militarilor din cazărmii, cu ordinul de a face uz de arma “împotriva grupurilor înarmate cu arme de foc”, asta în condiţiile în care dezinformatorii dela  TVR anunţau atacurile teroriştilor- securişti  înarmaţi pînă în dinţi. A regizat şi executat cel mai ruşinos  asasinat politic din istoria României – execuţia în ziua de Crăciun a soţilor Ceauşescu.

-          Viorel Bîrloiu – Fost secretar UTC al Şcolii de ofiţeri activi N Bălcescu-Sibiu şi instructor UTC la Comandamentul Infanteriei şi Tancurilor,locotenentul colonel Bîrloiul era în 1989 comandantul Brigăzii de Vînători de Munte din Alba Iulia. A coordonat acţiunile în această garnizoană şi în Cugir soldate cu 6 morţi şi 13 răniţi.

-          Eugen Manolache Bădălan – Şef de stat major al Diviziei Mecanizate din Oradea, în perioada 17 – 20 decembrie 1989 a coordonat acţiunile detaşamentului R egimentului  Mecanizat din Arad la Timişoara. În perioada 21-22 decembrie  a condus activitatea detaşamentelor din  unităţile din Arad, Lipova şi Ineu, ordonînd acţiunea în forţă împotriva demonstranţilor. În perioada 22 decembrie1989 – 24 octombrie 1992 este avansat în gradele de locotenent colonel, colonel şi general de brigadă.

-          Costantin Degeratu – ofiţer 1 în comandamentul Armatei a IV-a,  a întocmit, la ordinul generalului Iulian Topliceanu, în ziua de 20 decembrie , harta  desfăşurării detaşamentelor militare în Cluj. În acţiunile represive desfăşurate de militarii  aflaţi în aceste dispozitive 26 persoane au fost ucise şi alte 86 rănite. A încercat să împiedice aflarea adevărului despre aceste evenimente. În 19 noiembrie 1997 emite Ordinul Circular nr. 522 prin care "se suspendă temporar" dreptul tuturor angajaților din subordinea SMG, militari sau civili, de a furniza presei informații cu privire la "activitatea proprie sau a altor persoane pe timpul evenimentelor din Decembrie 1989".

-          Tiberiu Costache – Aflat la comanda Diviziei 57 Tancuri a coordonat acţiunile militarilor din subordine pentru înăbuşirea manifestaţiilor din Bucureşti în 21 decembrie 1989 şi acţiunile acestora împotriva teroriştilor.  În perioada 22 decembrie 1989 – 07 mai 1990 a fost avansat în gradele de colonel şi general maior.

-       Mircea Mureşan - În perioada Revoluției din decembrie 1989, maiorul Mircea Mureșan,  comandatul regimentul de tancuri din Pantelimon,  a participat la împrăştierea manifestanţilor în 21 decembrie  şi este acuzat că a ordonat deschiderea focului cu tunurile de pe tancuri asupra Bibliotecii Naţionale, rezultînd distrugerea a peste 500.000 cărţi rare şi manuscrise unicat.În perioada 22 decembrie 1989- 09 mai 1992 este avansat la gradele de locotenent colonel, colonel şi general maior.

-                Dumitru Venicius Iliescu – Fost secretar UTC, căpitanul Dumitru Iliescu, proaspăt ales în funcţia de instructor cu probleme de propagandă la Regimentul 2 Mecanizat, va participa în 21 decembrie la împrăştierea manifestanţilor din zona Intercontinental.Din 22 decembrie se ataşează grupului din jurul lui Ion Iliescu, avînd o carieră fulminantă.

B.Pe timpul luptei împotriva teroriştilor 

-          Vasile Jenică Apostol – Şef de stat major al Diviziei Mecanizate din Brăila, a fost imlicat în organizarea acţiunii militarilor din subordine în garnizoanele Brăila, Galaţi Focşani şi Rîmnicul Sărat. În perioada 23-30 decembrie 1989 în  Brăila, incidentele armate s-au soldat cu un număr de 42 morţi şi 99 răniţi. A fost implicat în arestarea –eliberarea  gen Pancea  Marin cel care se autoproclamase comandantul militar al Brăilei. În anul 1990 primeşte gradele de colonel şi general de maior.

-          Nicolae Păştinică – A avut o acţiune controversată pe timpul evenimentelor din decembrie1989, la Buzău, fiind în dezacord cu gen . Ion Dîndăreanu, comandantul său direct.

-          Dumitru Cioflină –, A scăpat de acuzaţia de colaborare cu un ziarist englez care fusese declarat persoană  indezirabilă în România, pentru activitatea de culegere de informaţii militare,cu ajutorul naşului său, generalului Vasile Milea. Fostul aghiotant al generalului Nicolae Militaru, a avut o activitate controversată  după 22 decembrie 1989- vezi cazul Brădeşti, cînd din ordinul său au fost ucise 2 persoane şi rănite alte 7. În perioada 22 decembrie 1989- 02 februarie 1990   este avansat colonel şi general maior.

C. Pe timpul combaterii războiului radio – electronic

      Următorii generali şi colonei se fac vinovaţi de coordonarea, supravegherea şi apărarea  necorespunzătoare a spaţiului aerian al României: general maior Iosif Rus, general colonel Mircea Mocanu,coloneii Ion Magdalena şi Mihai Iliescu.În plus generalul Iosif Rus este acuzat că a favorizat producerea incidentelor de la Otopeni, doborîrea elicopterului care transporta  pe generalii Nuţă şi Mihalea, avionului AN-24 şi a bombardării cimitirului Ghencea Militar de către elicopterele de la Boteni. Generalul colonel Mircea Mocanu este acuzat ca a aprobat intervenţia  elevilor de la Şcoala de Ofiţeri Activi de Artilerie şi Radiolocaţie împotriva demonstranţilor din  centrul  municipiului Braşov în ziua de 21 decembrie 1989.

III. Militarii care au beneficiat de avansările în grad şi funcţie specifice perioadei 

Pînă la sfîrşitul anului 1991 conform declaraţiei generalului Nicolae Spiroiu un număr de peste 7000 de cadre au beneficiat de avansări la excepţional, în cea mai mare parte nemeritate.  Mai tranşant, generalul Victor Negulescu afirma într-o scrisoare adresată ministrului apărării naţionale următoarele, referitor la cei avansaţi în această perioadă şi care au ajuns în funcţii militare importante:”Vă cunosc trecutul şi o parte din prezent, vă cunosc pilele, cunoştinţele şi relaţiile care v-au purtat în scaune şi funcţii, lichelismul ce sălăşuieşte în unii, trucurile prin care aţi parvenit la revoluţie şi după, pentru a vă cocoţa tot mai sus”. Culmea ironiei, primul avansat la excepţional este însăşi colonelul Nicolae Spiroiu în 28 decembrie 1989.Următorii viitori  generali cu patru stele  vor beneficia de avansări în această perioadă  : Gheorghe Iordachi Grigoraş(11ianuarie 1990), George Ioan Dănescu(27 noiembrie 1990)Mihail Eugeniu Popescu(29 noiembrie 1991)Gheorghe Bucşe(24 octombrie 1992).Cantraamiralul Gheorghe Anghelescu va fi numit la 01 aprilie 1990 comandant al Marinei Militare, iar  colonelul Nicolae Berechet va fi numit șef al Inspectoratului de Poliție al județului Argeș . Maiorul  Mircea Chelaru,fostul aghiotant al generalului Ion Gheorghe, şeful cercetării Diviziei 57 Tancuri în decembrie 1989,este avansat locotenent colonel şi colonel pînă la şfîrşitul anului 1990 şi promovat ca director al Diviziunii III de contraspionaj la SRI, ulterior  fiind numit ca ataşat militar aero şi naval al României în Iordania.Este acuzat de colegii din CADA că a fost sluga credincioasă a lui Victor Atanasie Stănculescu şi a contribuit la distrugerea acestei mişcări.

IV. CONCLUZII

Surprinde numărul mare al celor care au fost implicaţi în organizarea, conducerea şi executarea  represiunii din 16-22 decembrie şi în desfăşurarea  unor activităţi controversate după 22 decembrie 1989 şi care ulterior au fost avansaţi în gradul de general cu patru stele. Asta în condiţiile în care niciun  militar care a refuzat să execute astfel de ordine nu au fost avansat  la excepţional. Există doar o excepţie, care întăreşte de fapt regula, Viorel Oancea, care abia  în anul 2009 a fost avansat în gradul de general de brigadă , după ce a fost cooptat în partidul aflat la putere.

Surprinde lipsa de reacţie a procurorilor militari în soluţionarea cazurilor în care viitori generali cu patru stele Vasile Jenică Apostol şi Nicolae Păştinică  au fost implicaţi la Galaţi şi Buzău, în arestarea unor comandanţi.

Menţinerea în funcţii şi avansarea unor foşti membri ai Comitetului Central al PCR – Nicolae Militaru(1974-1984), Mircea Nicolae Mocanu(1974-1989), Iosif Rus(24noiembrie -22 decembrie 1989), Nicolae Şchiopu(24noiembrie -22 decembrie 1989) reprezintă un argument forte pentru cei care contestă exitenţa unei revoluţii anticomuniste în decembrie 1989.

Deosebit de interesantă este analiza comparativă a avansărilor de care au beneficiat viitorii generali cu patru stele care şi-au început cariera în perioada comunistă şi cei care au fost avansaţi în perioada imediat următoare evenimentelor din decembrie 1989. Astfel , în perioada comunistă, obţinerea gradelor de la sublocotenent la colonel  s-a făcut în perioade extrem de scurte:Vasile Milea(13 ani, cu obţinerea a două grade în 1949- slt şi lt- şi în 1952- lt.maj şi cpt.),  Victor Atanasie Stănculescu(11 ani cu obţinerea a două grade- slt. şi lt -   în 1949 şi lt.maj şi cpt în 1952) Vasile Ionel(11 ani), Paul Romano Cheler(13 ani), Mihai Aron(16 ani)

În timpul şi în perioada imediat următoare evenimentelor din decembrie  unii militari, cu atenţie selectaţi, au avut parte de  avansări spectaculoase: Nicolae Spiroiu (general maior -28.12.1989 şi general locotenet - 13.05. 1991), Vasile Jenică Apostol (lt.col -decembrie 1989, colonel- ianuarie 1989, general maior-07.02. 1990), Dumitru Cioflină (lt.col -decembrie 1989, colonel- ianuarie 1989, general maior-07.02. 1990),Tiberiu Costache(lt.col -decembrie 1989, colonel- ianuarie 1989, general maior-07.05. 1990), Mircea Mureşan (maior-decembrie 1989 -  general maior-09.05. 1992), Eugen Manolache Bădălan (maior-1989- general maior 24.10.1989), Nicolae Păştinică( locotenent colonel 1989- general maior 21.11.1991), Emil Cico Dumitrescu(colonel – decembrie 1989- amiral – 14.06.1995). Dacă veţi avea curiozitatea să  citiţi biografiile publice ale acestor militari afişate pe diferite site –uri ale unor instituţii,  veţi constata că toţi evită să prezinte date despre modul de obţinere a acestor grade.Mai mult,  Viorel Bîrloiu şi-a falsificat biografia, susţinînd nici mai mult nici mai puţin că în perioada 1973-1978 ar fi fost comandant de subunitate, el fiind de fapt secretar şi instructoUTC. Evoluţia cea mai spectaculoasă o va avea însă un alt politruc, Dumitru Venicius Iliescu, devenit omul de pază al lui Ion Iliescu, care este avansat de la gradul de căpitan în 1989 la gradul de general maior în 1994.Devenit director al Serviciului de Pază şi Protecţie acesta acesta va fi unul dintre puternicii zilei în perioada mandatelor lui Ion Iliescu. Deosebirea între cei avansaţi în perioada comunistă şi cei avansaţi imediat după decembrie 1989 constă în faptul că primii au obţinut rapid gradele la începutul carierei, iar ceilalţi la mijlocul carierei militare. Sunt uniţi prin două asemănări- nu au pregătirea necesară specifică  funcţiilor importante în care sunt numiţi şi sunt tributari şi obedienţi celor care le-au asigurat ascensiunile.

Ar mai fi de adăugat cîteva  amănunte  interesante. Doi  din viitorii generali cu patru stele au fost aghiotanţi ai unor generali din perioada comunistă- Dumitru Cioflină şi Mircea Chelaru. Dintre cei 30 generali analizaţi în acest capitol doar 7  au comandat eşalonul armată- Vasile Milea,Nicolae Militaru,Mircea Chelaru, Eugen Manolache Bădălan,Tiberiu Costache,Mircea Mureşan şi Nicolae Păştinică. Dacă în perioadele monarhistă şi comunistă erau avansaţi în gradul de general cu patru stele doar generalii din trupele de uscat, acum se dă startul avansării în acest grad şi a unor militari din alte categorii de forţe armate . Astfel vor fi avansaţi din Marina Militară- Mihai Aron şi Gheorghe Anghelescu; din Aviaţia militară – Mircea Mocanu,Iosif Rus, Gheorghe Bucşe,Mihai Dumitru Iliescu şi Ion Magdalena; din Ministerul de Interne- Nicolae Berechet, George Ioan Dănescu şi Dumitru Penciuc; din Serviciul de Pază şi Protecţie- Dumitru Venicius Iliescu.Parcă pentru a demonstra absurditatea unor avansări, chimistul Emil Cico Dumitrescu este avansat amiral în cadrul Ministerului de Interne.

Dacă în perioadele anterioare nici un general nu a fost avansat, nici măcar în timp de război, în gradul de general de armată post mortem, Ion Iliescu reuşeşte şi această premieră ,prin avansarea lui Vasile Milea şi a lui Nicolae Şchiopu.  Sunt avansaţi în cel mai înalt grad militar doi generali pe timpul reactivării- Nicolae Militaru şi Dumitru Venicius Iliescu- , 11 generali aflaţi în rezervă şi în retragere şi doar 15 generali aflaţi în activitate, marea majoritate dintre ei la trecerea în rezervă.

Uitînd că militarii sunt sclavii onoarei , un mare număr din generali cu patru stele vor fi acuzaţi de  implicare  în fapte de corupţie astfel:

-          Afacerea “Tofan ”– Mihail Eugeniu Popescu şi Eugen Manolache Bădălan (au fost condamnaţi la 4 ani cu suspendare)

-          Afacera “Motorola “– Victor Atanasie Stănculescu

-          Afacera “Ristop”- Eugen Manolache Bădălan

-          Afacera “Schimburi de teren M.Ap.N.- Becali” – Dumitru Cioflină

-          Afacera”Diplome titluri universitare”- Mircea Mureşan şi Eugen Manolache Bădălan

-          Afacera” Răpirea din Irak”- Constantin Degeratu

-          Afacera”Transferuri ilegale la Dinamo”- Nicolae Berechet

-          Afacera”Rompetrol”- Nicolae Berechet

-          Afacera”Schimb teren Vidraru”- Nicolae Berechet

-          Afacera”Fruvimed”- George Ioan Dănescu

-          Afacera”Ţigareta II”- Gheorghe Bucşe

-          Afacera”Banca Internaţională a Religilor”- Gheorghe Bucşe

-          Afacera”Tipografia SPP”- Dumitru Venicius Iliescu

-          Afacera”Case pentru generali”-Constantin Degeratu, Vasile Apostol,Tiberiu Costache,Viorel Bîrloiu, Nicolae Păştinică.

-          Afacera “Uzi”- Dumitru Venicius Iliescu

-          Afacera”Automobile blindate pentru SPP”- Dumitru Venicius Iliescu

-          Afacerea”Trafic cu combustibil în Iugoslavia”- Dumitru Venicius Iliescu

-          Complicitate cu mafia ţigănească din Strehaia - Dumitru Venicius Iliescu

-          Procurarea apartamentului cu 7 camere- Dumitru Venicius Iliescu

-          Scandalul “Vila din Mogoşoaia”- Dumitru Venicius Iliescu

Următorii generali cu patru stele au mai fost acuzaţi:

-          Implicare într-o firmă  specializată în  comerţul de armament şi tehnică militară,care nu era autorizată de instituţiile româneşti din domeniu- Constantin Degeratu

-          Emil Cico Dumitrescu a fost trimis în judecată pentru că a cerut unui afacerist 100.000 dolari ca să-l scape de un dosar penal

-          Mircea Chelaru şi Nicolae Spiroiu au fost  supravegheaţi de DSM, potrivit careia “acţiunile acestora prejudiciază cercetarea, înzestrarea şi modernizarea armatei române, dar şi importul şi exportul de tehnică militară”.

-          Mircea Chelaru şi Ion Magdalena au acceptat să fie administratorii unei firme controlate de controversatul om de afaceri Sever Mureşan, girînd cu numele lor afaceri imobiliare de peste 150 milioane de euro.

-          Ion Magdalena că a muşamalizat probe din dosarul Ţigareta II.

În perioadele anterioare analizate nu am întilnit niciun astfel de caz. În episodul următor vom vedea amplificarea fără precedent a acestui fenomen la cel mai înalt nivel al armatei române

ANEXA 1

ANEXA 2

GENERAL DE ARMATĂ DUMITRU VENICIUS ILIESCU

Data naşterii         18 august 1956

Locul naşterii       Greci- judeţul Mehedinţi

Studii militare      Şcoala militară de ofiţeri active Nicolae Balcescu Sibiu 1975-1978

                               Facultatea politico-militară din cadrul Academiei Militare 

                               1987-1989                                 

Grade militare       

                                       Locotenent-1978 

                                       Locotenent major- 1981                                    

                                       Căpitan- 1986

                                       Maior  -  ianuarie  1990

                                       Locotenent colonel  - iunie 1990                                   

                                       Colonel – mai 1991

                                       General  de brigadă – 1 decembrie 1994                                    

                                       General   de divizie – noiembrie 1996

                                       Trecut în rezervă  - 5 februarie 1997

                                       Reactivat  -  12 martie 2002

                                       General  de corp armată  - 15 aprilie 2003

                                       General de Armată – 21 octombrie  2004

                                       Trecut în rezervă – 21 decembrie 2004 

Funcţii  importante   Secretar UTC la Liceul Militar Dimitrie Cantemir (1978-1980)

                                    Secretar de partid (1980-1982).

                                    Instructor UTC la Consiliul Politic Superior al Armatei  1982-1987

                                    Instructor cu probleme de propagandă PCR la Regimentul 2 Mecanizat -august                                     1989 - ianuarie  1990

                                    Director al Unităţii Speciale de Pază şi  Protocol din M.Ap.N.-

                                    7 mai 1990-26 iulie 1991

                                   Director al Serviciului de Protecţie şi Pază – 26 iulie 1991-noiembrie 1996

                                   Comandant al Brigăzii 17 Jandarmi – noiembrie 1996 – 5 februarie 1997

                                    Consilier în cadrul Departamentului de Securitate Naţională – martie 2002 – 

                                    decembrie 2004

                                 

 Decoraţii                     Ordinul "Virtutea Militară", în grad de comandor (1 decembrie 2002) - 

             "pentru servicii deosebite aduse în conceperea și organizarea apărării şi ordinii

               publice"

                                       

Autor: Col.(r) Remus Macovei
E-mail: remusmacovei@yahoo.com